Noi, oamenii, suntem bătuți în cap de foarte multe ori. Spunem că avem o inteligență superioară tuturor speciilor de pe pământ dar istoria și realitatea ne arată cât de prostește acționăm. Instituționalizarea nașterii este un astfel de exemplu.
Nașterea a fost mutată în spital din considerente financiare: cu cât mai multe femei nasc în spital, cu cât se folosesc mai multe medicamente pentru sarcină, travaliu, naștere și perioada postpartum, cu cât se utilizează mai multă aparatură și cu cât sunt implicate mai multe cadre medicale, cu atât se măresc profiturile pentru industria farmaceutică și medicală. E LOGIC.
Propaganda imensă făcută medicamentelor și spitalelor în ultimul secol a condiționat întreaga societate dezvoltată sau în curs de dezvoltare să gândească în sprijinul acestei idei: nașterea e periculoasă, sarcina are nevoie de medicamente, travaliul cere intervenții, copilul nu poate să iasă fără asistență medicală.
Au fost destule voci care s-au opus imensei mașinării care este medicina (cea mai mare escrocherie a momentului), care au informat poporul și au încercat să-l elibereze de mentalități nocive și condiționări negative.
Și au fost destule curente pro-naștere-naturală, și încă sunt, care încurajează încrederea femeii și a societății în funcțiile corpului și asumarea responsabilității individuale.
Aceste curente nu sunt altceva decât o masă critică, oameni care află că au fost trași pe sfoară, că au fost îmbolnăviți cu știință pentru profituri imense, și care ies de sub jug și devin liberi. Liberi să-și creeze viața și sănătatea pe care și-o doresc.
Mass-media le zice ”trenduri”. Așa le place lor să spună, ”e în trend să nași natural”, ”după epoca hippie, revine din nou la modă nașterea acasă”, ”e în tendințe să alăptezi un copil de peste un an” și altele.
Pozele cu mame alăptând sau mame născând sunt catalogate exibiționiste, poveștile cu nașteri domiciliare neasistate – extreme, părinții care refuză să-și primească pe lume copilul în spitale – iresponsabili.
Normalul zilei de azi este cu monitoare în jurul femeii, tuburi care să-i împungă corpul din toate părțile, medicamente peste medicamente și DOCTORUL, cel fără de care nașterea nu are loc (în rare cazuri în maternitățile obișnuite se naște doar cu moașa).
Și, pentru că majoritatea este încă dusă de nas, majoritatea oamenilor nu s-a trezit din farsa ce i-a fost făcută, se merge înainte pe mâna medicinei. E greu să-ți schimbi tot sistemul de credințe și valori. Trebuie să ieși din zona ta de comfort, să ieși de sub ”protecția” și ”responsabilitatea” doctorilor, să-ți asumi riscuri (și vai ce fugim de riscuri) și să devii responsabil pentru destinul tău.
E greu să ieși din cercul în care te-ai învârtit până acum, și zău că nu înțeleg de ce, că uite ce ”bine” ai ajuns: cancer, tot mai mult cancer, leucemie, tot mai devreme leucemie, reumatism la 20 de ani, nașteri provocate, nașteri instituționalizate, nașteri medicamentizate (posibil să nu existe cuvântul ăsta, dar ar trebui) și boli autoimune în procent tot mai mare, de la vârste tot mai fragede.
E greu să vorbești pentru tine, să decizi singur pentru tine, să fii tu singur responsabilul pentru viața și sănătatea ta. Vai ce simplu e să-ți poarte alții de grijă. Dar dacă n-o fac bine, dacă nu-ți poartă bine de grijă, după ce că ești dependent de ei, mai stai și rău cu sănătatea (și cu multe altele).
Asta e o dilemă pentru mine…
Eu nu lupt împotriva doctorilor, ca ființe umane ce și-au ales o profesie, nici a afaceriștilor fără scrupule care conduc industria medicală. Sunt împotriva mentalității colective sclavagiste și bolnave. Mentalitatea greșită e cea care mă deranjantă și cea care ne îmbolnăvește, împotriva ei lupt. Nu a oamenilor, pe oameni îi iubesc. În ultimele săptămâni îi iubesc pe oameni tot mai mult, mesajul meu nu este unul de revoluție și ură.
Nu spun ca companiile farmaceutice să-și retragă de pe piață drogurile lor canceroase și distrugătoare, n-o s-o facă niciodată, e pâinea lor, mi-aș pierde timpul și energia degeaba.
Nu spun ca medicii să citească și să se pună la curent, că de multe ori acționează limitat și primitiv ca și cum nimic din ce se știe nu s-ar ști, ei sunt doar niște agenți de vânzări pentru marea corporație medico-farmaceutică, fie că știu, fie că nu. Medicii, prin facultățile pe care le fac, sunt cei mai îndoctrinați oameni din lume: ei chiar cred că fac bine când, de fapt, fac rău.
Spun că trebuie noi să ne schimbăm perspectiva asupra situației,asupra medicinei, asupra nașterii. Să ne schimbăm atitudinea față de autoritatea care ne crede inculți și incapabili de informare, să ne eliberăm de vechile prejudecăți sociale.
Dacă fiecare din noi ar înțelege viața și natura, dacă fiecare ar vedea unde sunt interesele care ne conduc, dacă fiecare dintre noi și-ar asuma conștient responsabilitatea pentru viața lui, dacă fiecare femeie ar înțelege că nașterea este cel mai frumos cadou dat unei ființe (eu niciodată nu m-am simțit mai puternică și mai binecuvântată să fiu femeie ca la naștere), spitalele și farmaciile s-ar închide, pe rând. Nu ne-am lupta noi să le închidem, ar face-o singure, că n-ar mai avea clienți.
Noi am fi singuri responsabili pentru starea noastră de sănătate, am face prevenție și nu tratarea simtomelor cum facem acum, și n-am mai avea nevoie de pastile și medici. Și nici la naștere n-am mai vrea prezența doctorului, de fapt, n-am mai vrea nicio prezență.
E o mare prăpastie între ce dovedesc studiile că este și trebuie să fie nașterea pe de o parte și protocoalele curente ale spitalelor, pe cealaltă parte. Sunt mii și mii de studii, făcute în ultimele decenii, deci și pe termen destul de lung, care denunță practicile greșite din timpul nașterii ca o cauză importantă a stării precare de sănătate a populației. Nașterea e mai importantă decât credem, nu-i suficient ca bebelușul să se nască viu și mama să rămână-n viață.
E o carte scrisă de Michel Odent în 2011, Childbirth and the Future of Homo Sapiens (Nașterea și viitorul lui Homo Sapiens), e scurtă și suficient de ușor de citit, v-o recomand, eu o să-i fac o recenzie în scurt timp. În cartea asta, obstreticul francez trece în revistă câteva din marile descoperiri ale cercetătorilor științifici din ultima jumătate de secol. Concluzii a mii de studii apărute în jurnale de medicină și-n cărți dar neluate DELOC în seamă de spitale, de medicina practică.
Unul, spre exemplu, este despre cum un procent mare din copiii născuți prin cezariană au un sistem imunitar mult mai scăzut față de copiii născuți natural, pe cale vaginală (un motiv este flora bacteriană principală cu care se populează copilul imediat după naștere, care, în cazul cezarienei, nu e flora benefică a mamei, prezentă în vagin, ci cea din spital, nocivă și dezechilibrată).
Toate studiile ăstea dovedesc că întotdeauna natura știe mai bine. Calea naturii e mai sigură. Medicina provoacă complicațiile și problemele de sănătate, nu poți interveni într-un proces al naturii fără să-i alterezi cusrul.
E cumva de bun simț, de aia am scris sus, în șapou, că suntem bătuți în cap. Nu ne încredem câtuși de puțin în organism, în procesele fiziologice ale lui, în abilitățile lui de reproducere, în capacitățile lui de auto-vindecare, dar ne dăm total pe mâna medicilor. Ne trebuie studii și cercetări științifice care să ne aducă dovezi, suntem Toma-necredinciosul, parcă vrem cu tot dinadinsul să nu credem că putem, că am fost creați perfect capabili să supraviețuim.
Și studiile ăstea, dovezile clare, sunt de multe ori degeabă: ori nu le credem, ori ne lasă reci. Mergem înainte cu ce știm, doctorul să trăiască și să ne nască copiii. Condiționarea socială e prea adânc săpată în noi. Încrederea în noi înșine, încrederea în mamifer, în om, ca obiect al creației, ne-a fost prea mult atacată și dărâmată de propaganda medicală.
Sunt așa de multe femei care spun că vor naștere naturală, care se tânguie apoi, după naștere, că atât de mult și-au dorit să nască vaginal și natural… Dar nu s-a putut, ELE N-AU PUTUT, bine că a fost doctorul prezent și a născut copilul el singur, doctorii ăștia, pâinea lui Dumnezeu.
Femei care au înțeles că natural e mai bine, dar nu au crezut că-i posibil. Și când nu crezi cu toată ființa ta că poți, când te îndoiești de tine, te panichezi, ți-e frică de consecințele actului tău de rebeliune față de medicină și te predai vinovată în mâinile medicului.
Ți-e frică că dacă nu e așa cum spun studiile ălea, o fi știind corpul tău să nască singur, dar uite că durează prea mult travaliul, ceva e în neregulă, și medicul a zis că e riscant să mai așteptăm. ”Te joci cu viața copilului tău?”, dă lovitura decisivă medicul și femeia face pe ea de frică să nu-și omoare copilul cu o naștere naturală. Ce ironic…
Am citit multe astfel de povești în ultimii doi ani, de când a început să mă intereseze nașterea ca proces firesc al naturii de a perpetua o specie. În articolul viitor fac o mică analiză a acestor cazuri, cum majoritatea femeilor care află despre lucrurile astea cât sunt însărcinate, își doresc naturalul și firescul, dar sfârșesc măcelărite fizic și sufletește.
Până atunci, citiți cartea lui Odent. Și dacă ați trecut deja printr-o naștere sau mai multe, spuneți-vă tare povestea (dacă aveți probleme cu logarea, dați un semn).
Nu lăsați să rămână în tăcere practicile și intervențiile abuzive din maternități. Nu pregetați să vorbiți despre violența obstretică, că urcarea pe burta gravidei nu e un act de salvare, ci unul de tortură. Să înțeleagă toți că-n spitale nașterile traumatice și cu complicații în cascadă provocate de medicină se-ntâmplă mult mai des decât ne-am putea imagina.