Ești pe ultima sută de metri, aștepți să vină contracțiile, să înceapă travaliul, să-ți naști puiul și să-l strângi în brațe. Dar sacul amniotic se rupe pur și simplu, lichidul amniotic îți curge printre picioare, mult și călduț, într-o zi senină, fără contracții, fără travaliu. Ce-i de făcut?
NU TE DUCE IMEDIAT LA SPITAL. Uită de mincinoasele filme care ți-au tot arătat faze cu femeia căreia i se rupe apa ce nu intră bine pe ușa spitalului că și naște. Realitatea este total diferită. Adevărul este că ruperea apei nu înseamnă deloc începerea travaliului. Ruperea membranelor sacului amniotic nu înseamnă începutul nașterii.
Cele mai multe femei trăiesc ruperea apei în timpul travaliului. Iar din acel mic procent de femei cărora li se rupe sacul amniotic înainte de a avea contracțiile de dilatare, cea mai mare parte (chiar vreo 95%) intră în travaliu în maxim 24 de ore! Restul aproape sigur în maxim 72 de ore. Și nasc fără probleme, copii perfect sănătoși, fără urmă de infecție. Așadar, nu ai ce să faci la spital dacă nu ai contracții.
LINIȘTEȘTE-TE. Relaxează-te. Și bucură-te că în curând vei naște. Stai liniștită, riscul de infecție este doar un mit. NU ARE NICIUN SUPORT ȘTIINȚIFIC. Nu există niciun risc de infecție a fătului odată sacul amniotic rupt, atâta timp cât în vagin nu se introduce nimic. Așa că nu ai de ce să te panichezi, gândindu-te că bebelușul este expus la diverse probleme de sănătate dacă sacul s-a rupt și el nu se naște cât mai repede.
Este o greșeală. Riscul de infecție este asociat cu controalele vaginale ce se fac în spital odată internată acolo. Da, doctorii și moașele folosesc mânuși sterile, dar dacă e așa, de ce sunt atât de multe cazuri de infecții uterine și fetale în spitale?
FII ÎNSĂ ATENTĂ LA STAREA TA ȘI A COPILULUI. Poți aștepta liniștită travaliul acasă, în confortul și intimitatea cuibului tău. Vei ști cu siguranță să-ți dai seama dacă ceva nu este în regulă (caz foarte rar). Dacă nu te simți bine fizic, dacă îți crește temperatura, dacă sunt scurgeri de lichid amniotic urât mirositoare sau dacă bebele nu mai are activitate ca până atunci – atunci e cazul să mergi la doctor, la un consult. Dacă ai în casă un stetoscop fetal îi poți asculta tu singură inimioara copilului, poți să-i iei astfel pulsul și să știi că e bine (între aproximativ 110 și 160, când este treaz).
Ce se poate întâmpla dacă nu faci cum ți-am spus? Păi să zicem că vrei să mă crezi, vrei să nu bagi în seamă ruperea sacului amniotic, vrei să aștepți să-ți vină contracțiile în mod spontan, natural, când bebele e pregătit de naștere. Dar după câteva ore, îngrijorată că totuși nu începe travaliul, te panichezi. Și pleci la spital.
Știi ce fac spitalele în astfel de cazuri? Majoritatea spitalelor, majoritatea doctorilor. Îți induc travaliul. ARTIFICIAL. Dacă până acum n-ai înțeles nimic din articolele mele, sau dacă nu ai apucat să le citești, povestea lungă spusă pe scurt este așa: inducerea travaliului cu diverși hormoni sintetici, prostaglastină, oxitocină, etc., nu numai că este dăunătoare pentru făt, că-l obligă să se nască înainte ca el să fie suficient dezvoltat pentru a supraviețui bine și sănătos în lumea de afară (crede-mă, fiecare zi petrecută în uterul mamei lui este esențială pentru bebeluș, nu există așa ceva precum ”ai trecut de 38 de săptămâni, e deja dezvoltat cum trebuie, putem să-l scoatem!”).
Dar este foarte periculoasă pentru travaliu și naștere, în sine. Inducerea artificială a travaliului este una din intervențiile medicale care conduce la complicații precum dureri foarte mari, epidurală pentru a calma aceste dureri, copil care nu se rotește în uter, stres fetal din cauza contracțiilor lungi și fără pauze, extracție cu forcepsul sau pompa de vacuum, sau naștere de urgență prin cezariană.
De ce e așa de important ca travaliul să înceapă natural?
Păi ar trebui să fie un motiv suficient acela că naturalul este întotdeauna mai bun decât artificialul. Dar dacă asta nu-ți spune nimic, nu prea te încălzește, cum și cifrele tot mai ridicate ale nașterilor induse sau ale cezarienelor programate arată, ai nevoie de un argument mai puternic.
Hormonii secretați de creierul nostru atunci când intrăm în travaliu ne ajută pe tot parcursul fazelor lui: și la dilatare, și la diminuarea durerilor, și în expulzie, și pentru lărgirea vaginului și a mușchilor perineali pentru a nu fi nevoie de epiziotomie. Spre exemplu, e un hormon care face ca atunci, la final, când copilul aproape a ieșit dar mama simte că nu mai are deloc energie să-mpingă, hormonul ăsta să dea niște contracții foarte puternice uterului.
Gândește-te, uterul îl împinge singur afară pe copil, se strânge și astfel peretele uterin superior îi dă un brânci la vale copilului. Fără să fie nevoie de voința mamei. Uterul asta face, hormonul ăla cu asta se ocupă. Înțelegi măcar o miime din ce înseamnă nașterea așa cum a fost lăsată ea de natură? Înțelegi ce fel de inteligență zace în corpul femeii?
Cu o naștere indusă chimic, niciun hormon dintr-acesta nu este prezent. Medicamentele, hormonii fabricații în laborator, vor genera contracțiile uterului, vor dilata colul uterin, dar nimic mai mult.
Durerile insuportabile din nașterile induse sunt și pentru că lipsește endorfina, hormonul fericirii, cel care ajută femeia în travaliu să suporte durerile de spate, de bazin, contracțiile uterului, expulzia copilului.
Apoi, cred că este destul de cunoscut ”cotul moașei”. Ei bine, moașa sau doctorul se urcă pe femeie, pe burta ei, la finalul travaliului, uneori și înainte de final, asta e altă temă de discuție. Dar când vine expulzia, bebele să iasă, mama, că e deja epuizată de contracțiile date de oxitocina artificială sau că nu-și simte mușchii pelvieni din cauza anesteziei epidurale, nu mai poate să împingă. Și nici uterul nu o face singur, ca în cazul unei nașteri naturale, fără intervenția omului și a medicinei. Așa că mamă și copil sunt agresați ca-n filmele de groază pe motiv că mama nu-i cooperantă și nu știe să împingă.
Ce să nu faci dacă mergi pe mâna mea
Să zicem că mă crezi, că ai încredere în natură și-n corpul tău și aștepți cuminte acasă să vină travaliul după ruperea membranelor. Apoi încep contracțiile, stai acasă în liniște și pace până ajungi la o anumită frecvență (alt subiect, alt articol) după care mergi la spital. Asta dacă nu alegi nașterea acasă, asistată sau neasistată medical.
Și le spui că deja ți s-a rupt apa de n ore. Unu. Refuză controalele vaginale. Dilatația poate fi verifică și prin alte metode decât cea invazivă, de introducere a degetelor în cervixul tău. Dacă chiar vor să te verifice, mai mult de o dată nu-i deloc necesar. Și cere-le să aibă grijă, mănuși sterile, etc, să nu te infecteze cu microbii lor periculoși și foarte rezistenți din spitale.
Doi. Refuză antibioticele. Așa se face în spitale după ruperea apei, preventiv cică. Cum ar veni, să-ți omoare flora bacteriană preventiv. Mai mare idioțenie nu există. Gândește-te că ai nevoi de flora ta bacteriană așa cum este, copilul tău este complet steril la venire pe lume și se va popula cu exact această floră bacteriană benefică și minunată din vaginul tău. Asta este cea care-i clădește sistemul imunitar.
Trei și cel mai important. Nu-i lăsa să vă separe. După naștere, protocoalele lor învechite prevăd luarea copilului la secția de neonatologie pentru măsurători și teste, etc. Asta pentru toți copiii. Pentru cei veniți după un astfel de caz, de ruperea a sacului amniotic înainte de travaliu, cu atât mai mult.
Dar este greșit și contraindicat. Copilul, după naștere, își are locul în brațele mamei lui, piele pe pielea ei. Pentru multe, multe, beneficii, dar și pentru colostru și anticorpi și popularea cu floră bacteriană a mamei și nu cu cea de la secția de neonatologie.
Observațiile clinice au arătat că acești copii ținuți departe de mama lor după naștere pentru investigații au fost lipsiți de semnele vreunei boli infecțioase. Deci au fost despărțiți de mama lor DEGEABA.
Concluzie
S-a rupt apa, nu te speria, și travaliul va începe în viitorul apropiat. Ai încredere că nașterea va avea loc, așa a fost lăsat de la Dumnezeu.
NU EXISTĂ NICI MĂCAR UN SINGUR STUDIU ȘTIINȚIFIC care să dovedească riscul de infecție fetală în urma ruperii înainte de travaliu a membranelor.
Nu-i lăsa să-l ia pe bebeluș de lângă tine, după naștere sau mai târziu. Toate investigațiile, măsurătorile și analizele (unele inutile) i se pot face micuțului acolo unde e, lângă mama lui. Va simți traumele acestor lucruri ciudate și noi pentru el mai diminuate. Și apoi, ținându-l pe pieptul tău, sigur o să-ți dai seama dacă ceva nu este în regulă cu el.
